Cum să mă port cu oameni pe filme nasoale

Asta probabil că-i mai mult ca să țin eu minte, dar dacă fac public poate că ajută și pe alții.

Uneori întâlnesc oameni pe filme nasoale (bad trips, cum s-ar zice în engleză). Negativism, pesimism, griji, frică cronică, paranoia, știți despre ce vorbesc. Și întrebarea-i cum să mă comport cu ei.

În ordinea dificultății, cel mai ușor este ca nici măcar să nu-mi dau seama că omul e pe un bad trip, și să mă las și eu atras in el.

Dacă detectez un bad trip, cel mai ușor este să mă iau și să plec. Asta mă ajută pe mine să nu fiu contaminat, dar nu ajută omul.

Dacă rămân, singurul sfat pentru a ieși din orice este „dă drumul”. Însă nu toți sunt pregătiți pentru a da drumul, pentru că mai întâi trebuie să prindă.

În general, cei care nu sunt pregătiți să dea drumul, cei care încă sunt în proces de a prinde, nici măcar nu își dau seama de problemă. Cei care sunt mai aproape de a da drumul, își dau seama de problemă, și poate chiar cer un sfat (care este întotdeauna de a da drumul, când sunt pregătiți, după ce au prins ce aveau de prins).

În tot cazul, înainte de sfatul vindecător de a da drumul, nu îi pot ajuta decât să prindă ce au de prins. Și asta înseamnă să întreb, să ascult, să înțeleg. Nu subestimez dificultatea de a înțelege. A înțelege înseamnă a asimila, a separa ce mă hrănește și ce nu, a face parte din mine ceea ce mă hrănește, și a căca restul (a da drumul). Așa pot ajuta să prindă.

Pentru mine, marea dificultate este că (mai ales la începutul călătoriei, când sunt încă foarte departe de a da drumul) oamenii au tendința să nu vorbească despre ei, ci să vorbească despre orice altceva, cum ar fi despre lume. Lumea-i așa și pe dincolo, viitorul este așa și pe dincolo, în general totul rău, evident. Să înțeleg că de fapt ei nu vorbesc despre lume în general, ci despre lumea lor, mă poate ajuta.

De asemenea, nu subestimez importanța întrebărilor potrivite. Prin întrebări călătorim împreună de la general la particular, de la lume la personal, de la viitor, prin trecut și până în prezent.

Nu sunt un psihoterapeut, dar cred că tehnici de prim ajutor psihologic sunt la fel de importante de știut de oricine la fel ca și tehnicile de prim ajutor fizic, mai ales fiind vorba despre afecțiuni atât de contagioase cum sunt stările de spirit.

O mare parte din umanitate este încă pe un bad trip colectiv, avem nevoie să ne vindecăm împreună.

image

Recunoștință, bani, sănătate și jocuri duble

Am fost de curând umplut de o recunoștință profundă față de societate pentru tot ce am primit până acum. Vreau să-mi manifest recunoștiința oferind societății servicii de care ea are nevoie. Și știu ce are nevoie pentru că banii sunt modul prin care societatea își manifestă recunoștința când primește ce are nevoie.

De asemenea, m-a umplut o recunoștință profundă și față de lumea mea interioară pentru călătoria pe care mi-a oferit-o până acum. Vreau să-mi manifest recunoștința asta oferindu-i și ei ceea ce are nevoie. Și știu ce are nevoie pentru că sănătatea este modul prin care lumea interioară își manifestă recunoștința când primește ce are nevoie.

Ăsta-i jocul meu dublu. Unul exterior și unul interior.

Iar noi ca și societate avem un alt joc dublu de făcut. Iarăși unul exterior și unul interior.

Putem să oferim recunoștință planetei pentru tot ce ne-a dat până acum? Și oare putem în același timp oferi recunoștință societății pentru călătoria pe care ne-a oferit-o până acum? Sau trebuie să alegem între a fi eco-anarhiști sau corporatiști? Între a da foc orașelor sau a da foc pădurilor?

Există un segment de piață numit LOHAS (Lifestyles of Health and Sustainability) a cărui dimensiune este semnificativă. Estimările variază, dar ce-i sigur este că-i în creștere.

Ce înseamnă asta? Că un segment tot mai mare din societate devine recunoscător în ambele direcții. Așa definesc eu maturizarea. Ce înseamnă asta? Că societatea începe să aibă tot mai mare nevoie de servicii aduse naturii (interioare și exterioare). Ce înseamnă asta? Că dacă primește asemenea servicii își poate manifesta recunoștința prin bani.

Alcool, tutun etc.

Există niște spirite foarte șirete, ciudate, poznașe, care joacă trucuri, care păcălesc. Ce vor ele de la oameni este să se exprime prin ei, oarecum să îi controleze. Într-un fel sunt posesive. Ce vor oamenii de la ele este, cred, o aruncătură de ochi asupra Misterului. O transformare, chiar și dacă numai temporară, a invizibilului în vizibil. De exemplu așa cum fumul face ca aerul să devină vizibil. Ele vor acces în lumea noastră, noi vrem acces în lumea lor.

Întâlnirea dintre un om și un spirit dintre acestea poate fi inițiată de fiecare dintre părți. Omul poate invoca spiritul, de exemplu merge la birt și își comandă un coniac. Sau spiritul poate chema omul, de exemplu omul merge în vizită și i se oferă o țuică.

Unii oameni aleg să ignore complet anumite spirite de acest fel, chiar și atunci când sunt chemați într-un cadru ceremonial. De exemplu nu pun gura pe alcool, nici măcar la un botez, o nuntă sau o pomană. (Cultura noastră este una a alcoolului. Ceremonial se consumă doar alcool, nu tutun sau altceva.)

La polul opus sunt aceia posedați de un spirit. Ei îl invocă zilnic, în fiecare oră, în fiecare secundă. Se poate vedea cum mai toți alcoolicii sau fumătorii înrăiți împărtășesc anumite caracteristici psihologice dar și fiziologice. Asta-i manifestarea spiritului respectiv.

Între cele două poluri, avem o întreagă gamă de posibile relații cu spiritele astea. Care or fi relațiile mele cu ele?

image