Punct și de la capăt

În anul 2017 am încheiat o lungă etapă a vieții pe care acum o văd ca pe o adolescență târzie.

Așa că vă rog să priviți postările mai vechi cu indulgența potrivită.

Mulțumesc.

Anunțuri

Există un râu

Malul de sud este însorit. Acolo a naufragiat Confucius. Malul de nord este umbrit. Acolo a naufragiat Lao Tzu.

În partea sudică curentul este prea rapid și cu multe vârtejuri, iar malul este arid și pietros.

Partea nordică este prea stătută, mlăștinoasă, cu brațe moarte, țânțari și lipitori din belșug. Mlaștinile sunt locuri liniștite, acolo stă și Maestrul Yoda.

Materie și spirit. Afaceri și plăcere. Pe mijlocul râului se împletesc precum yin și yang.

Responsabilități asumate

Ca să îți poți asuma responsabilitățile trebuie ca mai întâi să le știi. În general, cred că responsabilitățile sunt de a satisface nevoi.

Există responsabilități interioare și există responsabilități exterioare.

Copilul își asumă doar responsabilitățile interioare, față de dorințele, nevoile, plăcerile proprii.

Adultul bolnav își asumă doar responsabilitățile exterioare, față de cerințele, dorințele, nevoile lumii.

Adultul sănătos și le asumă pe ambele. Asta poate însemna a umbla tot timpul pe o muchie de cuțit. Și poate însemna a urma fără efort curgerea universului.

768px-buddhabrot-1000000i-g2-2000

Postul Crăciunului: ziua 1

Nu mi-am propus să țin post. Cel puțin nu în sensul clasic. Totuși, mi-am propus ca măcar pentru 40 de zile să renunț la câteva comportamente nesănătoase cum ar fi consumul de alcool, sau măcar să le conștientizez că atare dacă ar fi să se întâmple.

Și cu asta în minte, mi-a ieșit la iveală azi-dimineață „din întâmplare” unul dintre cele mai nesănătoase obiceiuri pe care cred că le am: așteptările. Viața fără așteptări este viața în care Universul nu îmi datorează nimic, nici măcar aer. Este viața în care totul este un dar. Este viața care mă umple de recunoștință.

Mulțumesc!

Cum să mă port cu oameni pe filme nasoale

Asta probabil că-i mai mult ca să țin eu minte, dar dacă fac public poate că ajută și pe alții.

Uneori întâlnesc oameni pe filme nasoale (bad trips, cum s-ar zice în engleză). Negativism, pesimism, griji, frică cronică, paranoia, știți despre ce vorbesc. Și întrebarea-i cum să mă comport cu ei.

În ordinea dificultății, cel mai ușor este ca nici măcar să nu-mi dau seama că omul e pe un bad trip, și să mă las și eu atras in el.

Dacă detectez un bad trip, cel mai ușor este să mă iau și să plec. Asta mă ajută pe mine să nu fiu contaminat, dar nu ajută omul.

Dacă rămân, singurul sfat pentru a ieși din orice este „dă drumul”. Însă nu toți sunt pregătiți pentru a da drumul, pentru că mai întâi trebuie să prindă.

În general, cei care nu sunt pregătiți să dea drumul, cei care încă sunt în proces de a prinde, nici măcar nu își dau seama de problemă. Cei care sunt mai aproape de a da drumul, își dau seama de problemă, și poate chiar cer un sfat (care este întotdeauna de a da drumul, când sunt pregătiți, după ce au prins ce aveau de prins).

În tot cazul, înainte de sfatul vindecător de a da drumul, nu îi pot ajuta decât să prindă ce au de prins. Și asta înseamnă să întreb, să ascult, să înțeleg. Nu subestimez dificultatea de a înțelege. A înțelege înseamnă a asimila, a separa ce mă hrănește și ce nu, a face parte din mine ceea ce mă hrănește, și a căca restul (a da drumul). Așa pot ajuta să prindă.

Pentru mine, marea dificultate este că (mai ales la începutul călătoriei, când sunt încă foarte departe de a da drumul) oamenii au tendința să nu vorbească despre ei, ci să vorbească despre orice altceva, cum ar fi despre lume. Lumea-i așa și pe dincolo, viitorul este așa și pe dincolo, în general totul rău, evident. Să înțeleg că de fapt ei nu vorbesc despre lume în general, ci despre lumea lor, mă poate ajuta.

De asemenea, nu subestimez importanța întrebărilor potrivite. Prin întrebări călătorim împreună de la general la particular, de la lume la personal, de la viitor, prin trecut și până în prezent.

Nu sunt un psihoterapeut, dar cred că tehnici de prim ajutor psihologic sunt la fel de importante de știut de oricine la fel ca și tehnicile de prim ajutor fizic, mai ales fiind vorba despre afecțiuni atât de contagioase cum sunt stările de spirit.

O mare parte din umanitate este încă pe un bad trip colectiv, avem nevoie să ne vindecăm împreună.

image